Naruto generația echipa 7.

CAPITOLUL 1



Konoha un sat liniștit plin de Ninja ce aveau rolul de îl apărea în caz de război,locul în care fiecare legendă își lăsase o amprentă în acest loc.E aici avea să loc povestea noastră.Era o zi superbă de vară cu soarele cel lumina fiecare colț și obiect din sat,păsările cântau așa de melodios tot era perfect,iată că în acestă zi avea loc că trei persoane să își unească destinele pentru toată viața lor.
Uchiha Sasuki
Sunt Sazuki o copie fidelă a mamei male cu mici defecte ce mă personaliza ,avea părul lung roz ca o floare de cireș ,ochii erau cum prinși de un abis de întuneric ce nu avea să se termine,eram tare încăpățânată moștenit de la mamă,eram un copil tare năzdrăvan ce nu mai putea de fericire până ce totul avea să se schimbe ,când la o vârstă tare fragedă în care nici bine nu gustam din plin gustul copilărie mele ,simțisem cum viața dădu-se o palmă,cum se întoarse cu spatele la mine luând ce mie era mai drag,pe părinți mei ce nu mai se întoarse din misiune ,niciodată doar cu o scrisoarea cea a tăiat o parte din mine,vestea că părinți mei nu mai erau distruse toată viață ,făcându-mă să simnt părăsită pe acestă lume,de atunci simnt doar un gol în mine ce mă făcea să urăsc tot cei pe pământ.De atunci mi-s singură și îmi place să fie așa.
Mă îmbrac în costumul mamei ce mă făcea să simnt că e lângă mine ca și obsesia de culoarea roz spre roșu,era ziua cea mare în care deveneam Genin .Merg afară din căsuța mea mică plecând în sat,locul era tare plin de oameni ce-ș felicitau copii ,ce bine de ei pe mine nu mă felicitase nimeni din păcate ,dar nu vroiam să stau gândindu-mă mai departe plecând mai repede spre acea clădire mare ,întru încăpere văzând cum o grămadă de fete formase un cer asupra unei persoane ,aproape bătându-se pentru cine era acolo.Mă așez încet într-o bancă din lemn lungă așteptând să vină profesorul .Văd cum o grămadă de fete vin spre bancă mea în fugă ,nu știam ce se petrece având o fața rare speriată ,mii de fete în conjurat bancă într-o secundă ,uitându-se cu priviri ucigașe spre mine ,oare dece ?
Când îmi torc privirea văd cum un băiat blond ca spicul de grâu cu ochi gri iar cu o bluză albastră stătea lângă mine,nu stiu de ce dar aveam o presimnțire că va fi ceva de rău,dar nu prea îm pasă mie așa de mutl de cei lanții din acestă încăpere și mă pun cu privirea fix pe acea mare tablă verde stând într-o pozițe tare gânditoare .





Uzumaki Hirito


Pai ce pot să spun am fost crescut doar de mama mea Hinata ,nu îmi văzuse niciodată tatăl iar mereu eram comparat cu el,acest lucru nu prea îmi plăcea vroiam să fiu eu însumi și pentru asta vreau să devin un hokage să dovedesc lumi cine sunt eu,am avut o copilărie destul de bună chiar și cu lipsa tatei.Mama mereu încerca din răsputeri să nu simnt lipsa ,am crescut acum semănând cât mai mult cu tatăl meu,diferența era una mare eu avea ochi mamei ce permiteau să vad mai departe și mai mult decât alți.Astăzi am jun-s genin ce înseamnă că am trecut o etapă acum mai alte până ce să îmi plinesc visul,acolo în acea mare cameră plină de bănci avea să stau într-una dintre ele.
Nici bine nu într-u că sunt înconjurat de o grămadă de fete ,nu stiam de ce fac așa că l-am spus un simplu salut iar acestea începuse să aibă ochi în formă de inimioare înjurându-mă tot .Nu puteam să mă plâng ,că îmi plăcea dor acum avea altceva de făcut și nu aveam timp de fete chiar dăcă îmi doream.Prin multe încercări am putut ieși din acea gramadă de fete așezându-mă lângă o fata tare gânditoare ,văzând cu tot spatele acesteia era acoperit de un par roz era drăguță.Când văd că își toarce privirea eram gată să sar din bancă crezând că va reacționa că cele lante fete dat se părea că nu,mă ignorase complet de parcă nici nu egzistam ,oare dece?
În timp ce cele doua personaje stăteau liniștite în bănci mai mult sau mai puțin iată că în sfârșit apăruse și profesorul ce începuse a face echipe până ce anjun-se la echipa 7 ce era condusă de sensei Kakashi ce se își dăduse viața pentru o faptă nobilă dar fuse salvat de hokake Tsunade o femeie ce părea nu mai bătrâni find un medic tare renumit ,avea părul blond lung prind în doua codițe cu ochi căprui.
Suzuki
Aud cum profesorul acela îmi strigă numele,uitându-mă doar un pic la el dar când aud numele următor văd cum un timp îmbrăcat în verde cu o frezură ieșită din comun se ridica dintr-o bancă :^&^: dând din mâni și strigând de bucurie era ceva de groază,nu se puteam să fiu în echipă cu el se vedea de la o poștă că e un idot ,oare dece!
Dar când strigă și pe al treilea eram gată să pic de pe scaun ,mă puse cum băiatul cel afurisit deci eram un coșmar nu puteam fi într-o echipă cu doi idoti ,oare puteam face schimb cu altă echipă,dar din păcate nu ,oare dece trebuia să fie așa gândidu-mă.
Aud cum ultimele informați că cumva trebuia să ne trezim de vreme dar nici bine nu pășesc un pas că aud cum......................va urma